inapoi la cumparaturi vezi cosul
Hranirea acasa si la scoala

Esti parinte? Cum poti afla daca scoala copilului tau are un meniu acceptabil? Cum poti schimba lucrurile? Ce ar trebui sa verifici? Gradinita la care te-ai inscris iti va hrani bine copilul? Reprezinti o institutie scolara? Iti doresti o politica nutritionala dar nu stii de unde sa incepi? Vrei sa-ti imbunatatesti serviciile? Afla de aici ce si cum!

Politica nutritionala a scolilor si gradinitelor

Institutia ta acorda hranirii elevilor atentia cuvenita?

Gradinitele si scolile joaca un rol important in promovarea unui stil de viata sanatos: pot oferi cunostinte, exemple pozitive si forma obiceiuri legate de hranirea corecta, hidratare, importanta miscarii si activitatilor in aer liber. Perioada copilariei este critica – achizitiile sale isi pun amprenta asupra sanatatii, obiceiurilor, convingerilor si performantelor adultilor de mai tarziu. Iata de ce conducerea unei institutii de invatamant, de stat sau private, ar trebui sa trateze problema hranirii cu prioritate. Dar oare se intampla acest lucru in Romania?



Pentru a-si desfasura cu eficienta activitatea si a oferi un mediu sanatos, orice scoala sau gradinita ar trebui sa intocmeasca si sa urmeze o politica nutritionala bine pusa la punct, la care sa aiba acces si parintii. De exemplu, la vizitarea institutiei in vederea inscrierii, orice parinte interesat ar trebui sa primeasca o sinteza a acestui document care sa devina si o anexa la contractul pentru serviciile educationale. Acest lucru nu se intampla in prezent in Romania.

O politica nutritionala clara ajuta:

  • Institutia – sa-si desfasoare eficient activitatea (adaptarea cerintelor nutritionale la specificul local si sezonier, identificarea surselor pentru aprovizionare, stabilirea tehnicilor de gatire si a regulilor de igiena si servire); sa estimeze corect costurile, astfel incat sa prevada bugetul necesar unui meniu de calitate ridicata (mai ales in cazul institutiilor private);

  • Elevii – sa beneficieze de servicii mai bune, coerente, de hranire responsabila; sa-si desfasoare activitatea intr-un sistem organizat care promoveaza un stil de viata sanatos nu doar prin mancarea oferita ci si prin tematica lectiilor, activitatilor extracurriculare, ambient, comunitate;

  • Parintii – sa cunoasca exact in ce consta hranirea copilului, sa verifice calitatea serviciilor si sa sustina acasa bagajul de cunostinte si deprinderi sanatoase primit in clasa si sala de mese (daca au norocul ca la gradinita sa nu se ofere zahar, salam, branza topita, e bine ca nici acasa aceste "alimente" sa nu existe);

Ce inseamna “politica nutritionala” a unei institutii scolare?

Food policy” sau “food, nutrition & eating policy” este un ghid, un document scris care stabileste foarte clar obiectivele respectivei institutii privind hranirea elevilor precum si modul in care aceste obiective sunt atinse - cum este pusa in practica piramida alimentelor, de la selectarea produselor si verificarea surselor de aprovizionare si pana la modul de preparare, utilizare si consumare a hranei in incinta scolii sau gradinitei, inclusiv ce produse poate sa contina magazinul din incinta si criteriile pe baza carora a fost ales furnizorul de catering (acolo unde nu se gateste intern). De asemenea, documentul ar trebui sa specifice clar pozitia scolii privind ponderea produselor animale in meniu si posibilitatea achizitionarii ingredientelor organice si/sau locale, pozitia privind alimentele modificate genetic, cele rafinate, sintetice sau controversate si sa argumenteze decizia (corecta) de a include zile vegetariene in meniu, asigurand parintii ca aceste variante de meniu sunt bine gandite, consistente si atractive.

Politica nutritionala ca document:

  • nu poate fi universal valabila – fiecare continent, tara, regiune, scoala are specificul sau;

  • nu trebuie sa fie confidentiala;

  • trebuie intocmita de catre o comisie care include: conducerea scolii, reprezentantii parintilor, reprezentantii elevilor, personalul de la bucatarie si aprovizionare; desi tendinta in cazul gradinitelor este de a NU cere parerea copiilor mici, comportamentul si parerea lor sunt relevante in evaluarea si imbunatatirea unui meniu; parerea copiilor CONTEAZA;

Cine intocmeste politica nutritionala?

Conducerea fiecarei institutii scolare ar trebui sa schiteze propria politica nutritionala, sa o defineasca cu sprijinul unui nutritionist responsabil si cu experienta (toba de carte si nu absolvent al unui curs intensiv singular) iar apoi sa o dezvolte pe baza discutiilor cu reprezentantii parintilor, ai copiilor dar si a parerii bucatarului si chiar furnizorilor. Orice politica nutritionala ramane un document deschis care trebuie permanent revazut, actualizat, pe baza informatiilor prezentului (eliminarea unor alimente controversate/care intre timp s-au dovedit a fi daunatoare, introducerea de alimente si tehnici noi).

Contrar tendintelor de a trata acest gen de documente drept birocratie, politica nutritionala trebuie sa stea la baza conceptului scolii sau gradinitei, mai ales in cazul initiativelor private, care dispun de bugete mai mari. Un sistem alternativ, focusat pe copil si dezvoltarea sa ca om, in armonie cu natura si nu pe memorarea de informatii, ofera de regula si un meniu sanatos, cu o pondere mai mare a vegetalelor, deseori cu alternative vegetariene si cu desfasurarea de activitati ce promoveaza un stil de viata sanatos (iesiri in aer liber, plantare de pomi, framantarea painii, mestesuguri – vezi institutiile Montessori si Waldorf). Existenta unui document detaliat si bine pus la punct ajuta la desfasurarea optima a activitatii si atrage parinti si elevi care rezoneaza cu politica respectiva. O parte a acestui document (punctele - cheie) poate fi expusa pe site-ul scolii, in sectiunea care se refera la alimentatie, precum si in alte materiale de prezentare, devenind un criteriu de selectie din partea parintilor.

De ce scolile si gradinitele nu au un astfel de document bine definit?

  • nu sunt obligate legal;

  • nu li se ofera modele autohtone;

  • nu exista programe guvernamentale specifice;

  • confunda “policy of food” cu cerintele pentru obtinerea autorizatiei de functionare;

  • considera “policy of food” drept birocratie;

  • nu le este cerut in mod insistent de catre parinti;

  • nu acorda timpul necesar si nu dau importanta acestui aspect – acest lucru spune multe despre seriozitatea cu care trateaza hranirea copiilor, responsabilitatea in abordarea meniului, a calitatii aprovizionarii si mai ales despre relatia cu copiii;

De unde se incepe in schitarea unei politici nutritionale?

  • studierea cerintelor nutritionale specifice varstei copiilor, impreuna cu un specialist;

  • adaptarea piramidei alimentelor la sistemul de invatamant, specificul scolii, regiune, sezoane, produse locale si desigur, buget;

  • clarificarea pozitiei scolii/gradinitei privind ponderea produselor animale si solutionarea conflictului dintre traditie si dovezile stiintifice – a propaga in scoala obiceiuri alimentare nesanatoase sau a invata copiii un stil de viata cu adevarat sanatos?

Important! Meniul unei institutii nu trebuie apreciat doar dupa cantitatea de oua, branza si carne. De fapt, abundenta de produse animale la toate mesele este daunatoare, afectand negativ pe termen lung sanatatea si performantele scolare ale copiilor. Consumand de dimineata pana seara aceleasi ingrediente intr-o alta forma, copiii nu beneficiaza de fapt de o alimentatie cu adevarat diversificata sau bogata in nutrienti. Astazi este unanim recomandat de catre organizatiile internationale din domeniul sanatatii a se intocmi un meniu cu adevarat echilibrat, fara excese, prin reducerea lactatelor, selectarea mai atenta a produselor din carne (peste salbatic si pui organic), folosirea si a altor tipuri de proteine (vegetale), cresterea ponderii legumelor si cruditatilor. Este important ca cei ce intocmesc o politica nutritionala sa aiba informatii la zi, din surse competente.

  • schitarea intregului traseu al hranei, de la furnizor si pana in farfurie, detaliind: marcile ce vor fi achizitionate, sursele de produse locale proaspete, modalitatea de depozitare si manipulare, tehnicile de preparare si dotarea necesara (excluderea cuptorului cu microunde si a friteuzelor), regulile de igiena in bucatarie si modalitatea de servire (luati in calcul tacamuri de inox si excludeti vesela din plastic);

  • consultarea reprezentantilor parintilor si elevilor, a bucatarului si principalilor furnizori pentru punctele specifice (ce tipuri de proteine vegetale sa fie folosite, modalitati de a prezenta in mod atractiv mancarea);

  • scrierea documentului, informarea tuturor celor implicati privind implementarea sa;

Un instrument extrem de util in intocmirea propriei politici nutritionale este “Food and nutrition policy for schools”, parte a “Programme for Nutrition and Food Security” emis de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru Europa. Il puteti descarca de aici: http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0019/152218/E89501.pdf

Pentru indicii despre ce ar trebui sa contina meniul unei scoli sau gradinite, iata pozitia actuala a Harvard Medical School: http://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/what-should-you-eat/pyramid/Consultati de asemenea nutritionistul scolii privind reglementarile locale si comparati abordarile.

Politica nutritionala a unei institutii scolare este esentiala si trebuie tratata cu prioritate de catre conducerea acesteia. Cu cat parintii vor fi mai atenti la detalii, vor solicita detalii scolilor si gradinitelor si se vor implica mai mult, cu atat elevii vor beneficia de servicii mai bune, de educatie si hrana adecvata, pentru un stil de viata sanatos.

Speram ca politica nutritionala sa devina un document obligatoriu, accesibil parintilor, spre beneficiul tuturor copiilor.

Institutia ta are deja o politica nutritionala bine definita? Spune-ne, am vrea sa stim!

Crezi ca o politica nutritionala este importanta? Daca vrei sa ajuti si sa contribui la schimbarea lucrurilor, share! Iti multumim.

Trailer LUNCH HOUR - America's National School Lunch Program

 

Colectia Copilul Verde


Hrana + Educatie + Distractie